Orchestrare cu mai mulți agenți: când un agent nu este suficient
Modele supervizor-lucrător pentru fluxuri de lucru complexe
Arhitecturile cu un singur agent funcționează bine pentru sarcini concentrate, specifice domeniului, dar fluxurile de lucru ale întreprinderii acoperă adesea mai multe domenii și necesită acțiuni coordonate în sisteme disparate. Un model de supervizor-lucrător abordează acest lucru prin introducerea unui agent de coordonare care descompune cererile complexe în sub-sarcini și le delegă pe fiecare unui agent de lucru specializat. Supervizorul gestionează starea generală a fluxului de lucru, se ocupă de dependențele dintre sub-sarcini și cumulează rezultatele. De exemplu, atunci când procesează o reorganizare a unui departament, supervizorul descompune cererea în modificări ale structurii HR, modificări ale accesului IT, reatribuiri de unități și realocări bugetare. Fiecare subsarcină este delegată agentului specializat corespunzător. Supervizorul urmărește finalizarea, gestionează lanțul de dependență, în care modificările de acces trebuie să urmeze modificările HR și se ocupă de orice eșec în sub-sarcinile individuale fără a abandona întregul flux de lucru.
Specializarea agenților: experți în domeniu care colaborează
Specializarea este o opțiune arhitecturală. Un specialist poate avea un set limitat de instrumente, surse organizate și instrucțiuni pentru un domeniu. Fluxurile de lucru HR, IT și finanțe pot beneficia de diferite permisiuni și seturi de evaluare. Nu presupuneți că un specialist este mai mic, mai rapid sau mai precis decât un generalist; compara ambele modele pe sarcini reprezentative. Când specialiștii se coordonează, schimbă contextul minim necesar, autentifică fiecare delegație și înregistrează proprietatea și statutul fără a expune date care nu au legătură.